Sti foarte bine ca as face orice, oricum, oricand…sa fim impreuna. Dar nu pot sa fac nimic, atata vreme cat nu am o cat de mica certitudine ca nu o fac in zadar. Si ca o sa ma prajesc din nou. Am gresit atunci, recunosc. Si poate ca atunci a fost momentul meu de lasitate. Unicul de altfel. Nu vreau sa mai fac inca o greseala…Nu te vreau decat pe tine!!! Dar se pare ca vreau prea mult….
“speri la ceva dar nu faci nimic sa ajungi acolo, visezi cu ochii deschis dar nu faci un pas ca sa iti atingi visul! in esenta ta esti un om slab care nu ii in stare sa faca ceva pentru viziunile lui, paradoxal aspectului lui. Godess nu va fii niciodata a unui “altuia”, godess a fost, este si va fii mereu un spirit liber care migreaza si se opreste din cand in cand pentru as incarca langa cineva sentimentul ca de fapt ea este singura si nu poate fii langa nimeni. ”
Prefer sa fiu slab, sa nu am curaj si sa nu risc nimic. Si stii de ce? Pentru ca nu-mi doresc langa mine un “spirit migrator”, care sare din floare in floare, si la un moment dat sa caute ceva afectiune. Prefer sa nu fac nimic sa imi ating visul, pentru ca visul acela e doar o utopie. Prefer sa traiesc in realitatea asta de cacat decat sa traiesc intr-o lume a incertitudinilor. Viata nu este nimic altceva decat o succesiune de alegeri pe care le facem la un moment dat. Consider ca renuntand la obsesia mea pentru tine Goddes, fac alegera cea buna. M-am saturat de “misticisme” si alte povesti. Vreau ceva real. Vreau ceva concret. Nu vreau o viata complexa, mistica si fara inteles, care, dupa cum recunosti, te-a adus in pragul nebuniei. Te-am iubit Goddes, te iubesc si acum, si, cred ca o sa te iubesc mereu. Dar nu e suficient sa iubeasca doar unul. Sentimentul trebuie sa fie reciproc. Iar in cazul nostru dragostea a fost doar intr-o singura directie. De aia nu lupt, de aia nu fac nimic, de aia imi bag picioarele. O sa supravietuiesc. Si o sa merg mai departe. Chiar daca de data asta am fost sincer de la inceput si pana la sfarsit si tu nu ma crezi. Se pare ca in a fi sincer cu tine e echivalenta unei prostii crase. Nu te-am dezamagit cu nimic. Eu doar am vrut ceva imposibil. Te-am vrut pe tine. Iar asta se pare ca nu este nimic altceva decat “hiperbola” imposibilului.
Azi am avut in sfarsit curaj sa tai legatura cu Goddes. Nu o sa o mai caut. Nu o sa o mai sun. O sa imi vad de viata mea plictisitoare. Plictisitoare dar linistita. Ea e mult prea mult pentru mine. Ma bucur ca am avut coaie sa fac asta. Intr-un final… Pana la urma taranca o avut dreptate:”esti prost, umbli dupa cai verzi pe pereti”! Mare dreptate o avut. Ce-o fost o fost. Nimic nu mai putea fi in viitor. Suntem total incompatibili. Doar ca nu am vrut sa vad asta. M-am cramponat de o idee obsesiva si am tot sperat. Sper sa fie fericita candva. Ca merita. E o deosebita. Dar nu pentru mine…pentru altul. Aia pentru mine o fi pe acolo pe undeva. Nu-mi mai ramane decat sa o gasesc. Adio Goddes!…
Mi-e lene, mi-e somn, mi-e lene. Combinatia ideala. Am citit iarasi de Raduleasca si de Otil..:) i-a crescut cota lu asta micu, acuma sa vedem cat o sa tina. Sunt un cuplu atipic, si nu e vorba doar de varsta si, spunand asta , prietenii stiu de ce. Acum revenind la ale mele, Goddes se pare ca umbla cu fofarlica. Vine cu tot felul de scenarii ciudate, in esenta perfect realizabile, dar in realitate “perfect” utopice. Imi bate tot felul de apropouri, eu prost nu ma prind de loc…In orice caz, are un talent deosebit sa ma tina in priza permanent. Sa nu ma lase sa respir. Da poate de aia o iubesc. Pentru ca nu ma pot plictisi cu ea. Pentru ca e ciudata, anormala si atipica. Si ea stie asta. Si profita…la maxim. Te iubesc Goddes!
…saptamana a inceput prost. Luni a fost o zi de cacat. Si la servici, si acasa… peste tot. M-am certat cu Goddes. Elegant ne-am certat. Fara injuraturi, fara isterii…elegant, total diferit fata de certurile noastre de pana acum. Am mai evoluat si noi:). Problema mare e ca ne place sa o “zguduim de tavan”. Intens. Aberant. Asa suntem noi. Superficiali. Ne cramponam de chestii marunte. Dar, curios, mi-e dor de Goddes. O vreau afara din mintea mea. Dar in acelasi timp o implor sa nu plece. Sunt total nebun. Dupa ea. O recunosc…
E luni. E nasol, e toamna, e frig e ca dracu…O noua zi la servici. Mi-e lene. Goddes m-a lasat ieri in pace. Cred ca s-o fi infundat in vreun club, ceva, si o uitat de mine. Tnx God. Dar astazi nu mai scap. Oare de ce? Ma uit cu un ochi la Messenger, deocamdata e linistit. Dar asta nu-i decat linistea dinaintea furtunii. Trebuie sa fac ceva in privinta lu’ Goddes. Prea imi invadeaza mintea, prea ma violeaza sentimental. Daca o pun pe o linie moarta, gaseste ea o modalitate de evadare si de acolo. E prea mult pentru luni dimineata. O sa ma mai gandesc si maine. Si oricum trebuie sa apara Goddes de acuma….
E duminica. Asta inseamna ziua plictiselii. Nimic de facut, doar leneveala, mancat si iar leneveala. E 11:17 min cand scriu tampeniile astea. Goddes nu a dat nici un demn de viata, inca… mi-a zis aseara ca ma “fute Stalin” daca ma bag in pestera si hibernez, taind orice legatura cu ea. E inca liniste…cat o mai fi. Oare sa imi inchid telefonul?…mai bine nu. Plictiseala placuta …
Cica daca nu ai blog, nu existi…
Exist(se pare), asa ca mi-am tras si eu un blogulet…
Un loc unde dejectiile mele intelectuale vor avea unde sa se scurga…
Ca o chiuveta virtuala de imaculat creiere.
va astept, mizerabililor…
